Martin Page

Poem [Claudiu Komartin]

POEM

[Claudiu Komartin]

Asteapta o clipa, o sa ma scol de aici si o sa ma-nfurii putin

Inainte de a uita cum se face si asta

Nu stiu ce mai astept.

Un refugiu pentru noaptea asta

O vorba buna de la un om pe care nu-l cunosc…

Sunt la fel de slab si de confuz ca si tine

Iar trupul meu este framantat periodic de spasme

Si de boli misterioase

Fara ca asta sa-mi ofere avantaje
notabile

As fi putut scrie versuri intr-un dialect recent disparut

Dar stiu ca sunt
Slab

Nestiutor

Si credul

Nu trag nici o invatatura din esecurile sociale

Nu am in ce sa cred

Nu stiu ce sa mai inventez ca sa fiu sigur ca prind

Si ziua de maine

Iubeste

Iubeste viata, clipa, marea
Iubeste o pasare, o floare, un zambet
Iubeste un strop de ploaie.
Un suflet — ochii — nasul — gura

“Cine crezi ca esti?” – workshop

Am gasit un fel de “poezie” interesanta care ne defineste felul nostru de a fi, ne ajuta sa intelegem mai bine de ce avem in momentul prezent anumite inclinatii spre un anumit tip de simtiri, gandiri si comportament. Am gasit-o pe blogul: http://siccogito.wordpress.com, cu ocazia organizarii workshopului: “Cine crezi ca esti?” , ce pare a fi foarte util si interesant!

„Când copiii trăiesc în critică, învaţă să condamne.
Când copiii trăiesc în ostilitate, învaţă să lupte.
Când copiii traiesc în frică, învaţă să fie temători.
Când copiii traiesc în milă, învaţă să îşi plângă de milă.
Când copiii traiesc în ridicol, învaţă să fie timizi.
Când copiii traiesc în gelozie, învaţă ce este invidia.
Când copiii traiesc în ruşine, învaţă să se simtă vinovaţi.
Când copiii trăiesc în toleranţă, învaţă să fie răbdători.
Când copiii traiesc cu încurajare, învaţă să fie încrezători.
Când copiii traiesc cu laudă, învaţă să aprecieze.
Când copiii trăiesc în îngăduinţă, învaţă să se placă pe ei înşişi.
Când copiii trăiesc în acceptare, învaţă să găsească iubirea în lume.
Când copiii trăiesc în apreciere, învaţă să aibă un scop.
Când copiii trăiesc lângă oameni care împart totul, învaţă să fie generoşi.
Când copiii trăiesc cu onestitate şi corectitudine, ei învaţă ce sunt adevărul şi dreptatea.
Când copiii traiesc în siguranţă, învaţă să aibă încredere în ei şi în cei din jurul lor.
Când copiii traiesc în prietenie, învaţă că lumea este un loc unde este frumos să traieşti.
Când copiii trăiesc în seninătate, învaţă să aibă mintea liniştită. Cum trăiesc copiii tăi?”

Dorothy L. Nolte, PhD.

…. de Nicolae Labis

MOARTEA CAPRIOAREI

de Nicolae Labis

Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt.
A rãmas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Mã iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii mã zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei în muntii Carpati.
Setea mã naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scapata soarele, când va licari luna,
Aici vor veni sã s-adape
Una cate una caprioarele.

<a href="“>